izbucni
B2#7,031Hear it
verb
- to arise, to appear, to emerge, to spurt, oftentimes violently.
Forms
Present
| I | izbucnesc |
|---|---|
| you | izbucnești |
| he, she, it | izbucnește |
| we | izbucnim |
| you (plural) | izbucniți |
| they | izbucnesc |
Imperfect
| I | izbucneam |
|---|---|
| you | izbucneai |
| he, she, it | izbucnea |
| we | izbucneam |
| you (plural) | izbucneați |
| they | izbucneau |
Subjunctive
| I | să izbucnesc |
|---|---|
| you | să izbucnești |
| he, she, it | să izbucnească |
| we | să izbucnim |
| you (plural) | să izbucniți |
| they | să izbucnească |
Imperative
| affirmative | negative | |
|---|---|---|
| you | izbucnește | nu izbucni |
| you (plural) | izbucniți | nu izbucniți |
Other forms
| infinitive | a izbucni |
|---|---|
| past participle | izbucnit |
| gerund | izbucnind |
More forms are in the app.