irita
Hear it
verb
- to irritate; to annoy; to vex
- to irritatean organ, such as skin
Forms
Present
| I | irit |
|---|---|
| you | iriți |
| he, she, it | irită |
| we | irităm |
| you (plural) | iritați |
| they | irită |
Imperfect
| I | iritam |
|---|---|
| you | iritai |
| he, she, it | irita |
| we | iritam |
| you (plural) | iritați |
| they | iritau |
Subjunctive
| I | să irit |
|---|---|
| you | să iriți |
| he, she, it | să irite |
| we | să irităm |
| you (plural) | să iritați |
| they | să irite |
Imperative
| affirmative | negative | |
|---|---|---|
| you | irită | nu irita |
| you (plural) | iritați | nu iritați |
Other forms
| infinitive | a irita |
|---|---|
| past participle | iritat |
| gerund | iritând |
More forms are in the app.