cocoța
Hear it
verb
- to clamber up, climb up, mount
- to alight, perch on top; place something at the topor too high
- to be promoted quicklyin a job
Forms
Present
| I | cocoț / cocoțez |
|---|---|
| you | cocoți / cocoțezi |
| he, she, it | cocoață / cocoțează |
| we | cocoțăm |
| you (plural) | cocoțați |
| they | cocoață / cocoțează |
Imperfect
| I | cocoțam |
|---|---|
| you | cocoțai |
| he, she, it | cocoța |
| we | cocoțam |
| you (plural) | cocoțați |
| they | cocoțau |
Subjunctive
| I | să cocoț / să cocoțez |
|---|---|
| you | să cocoți / să cocoțezi |
| he, she, it | să cocoațe / să cocoțeze |
| we | să cocoțăm |
| you (plural) | să cocoțați |
| they | să cocoațe / să cocoțeze |
Imperative
| affirmative | negative | |
|---|---|---|
| you | cocoață / cocoțează | nu cocoța |
| you (plural) | cocoțați | nu cocoțați |
Other forms
| infinitive | a cocoța |
|---|---|
| past participle | cocoțat |
| gerund | cocoțând |
More forms are in the app.