învinge
A2#1,085Hear it
verb
- to winagainst an opponent
- to beat, defeat, vanquish
Forms
Present
| I | înving |
|---|---|
| you | învingi |
| he, she, it | învinge |
| we | învingem |
| you (plural) | învingeți |
| they | înving |
Imperfect
| I | învingeam |
|---|---|
| you | învingeai |
| he, she, it | învingea |
| we | învingeam |
| you (plural) | învingeați |
| they | învingeau |
Subjunctive
| I | să înving |
|---|---|
| you | să învingi |
| he, she, it | să învingă |
| we | să învingem |
| you (plural) | să învingeți |
| they | să învingă |
Imperative
| affirmative | negative | |
|---|---|---|
| you | învinge | nu învinge |
| you (plural) | învingeți | nu învingeți |
Other forms
| infinitive | a învinge |
|---|---|
| past participle | învins |
| gerund | învingând |
More forms are in the app.