înfuria
B2#6,366Hear it
verb
- to infuriate, make angry, anger, enrage
- to become angry, infuriated, fly into a rage
Forms
Present
| I | înfurii |
|---|---|
| you | înfurii |
| he, she, it | înfurie |
| we | înfuriem |
| you (plural) | înfuriați |
| they | înfurie |
Imperfect
| I | înfuriam |
|---|---|
| you | înfuriai |
| he, she, it | înfuria |
| we | înfuriam |
| you (plural) | înfuriați |
| they | înfuriau |
Subjunctive
| I | să înfurii |
|---|---|
| you | să înfurii |
| he, she, it | să înfurie |
| we | să înfuriem |
| you (plural) | să înfuriați |
| they | să înfurie |
Imperative
| affirmative | negative | |
|---|---|---|
| you | înfurie | nu înfuria |
| you (plural) | înfuriați | nu înfuriați |
Other forms
| infinitive | a înfuria |
|---|---|
| past participle | înfuriat |
| gerund | înfuriind |
More forms are in the app.