incydent
B1#3,843Hear it
noun
- incidentevent causing interruption or crisis
- incidentminor event incidental to others
Forms
Declension
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | incydent | incydenty |
| genitive | incydentu | incydentów |
| dative | incydentowi | incydentom |
| accusative | incydent | incydenty |
| vocative | incydencie | incydenty |
| locative | incydencie | incydentach |
| instrumental | incydentem | incydentami |
More forms are in the app.